Fiica mea nu vrea să devină doctor

Situație: Doamna Raluca este foarte dezamăgită, pentru că fiica ei nu vrea să urmeze pregătirea profesională care i-a fost „ursită” chiar de la vârsta de 1 an, când i-a tăiat moțul. „Ea, atunci, a ales foarfece, creion și chei și am crezut că o să se facă doctoriță, dar, acum, ea vrea să dea la arte, vrea să fie artistă, după ce s-a pregătit o viață pentru meseria de doctor. A făcut multă meditație, a dedicat mult timp biologiei și chimiei și … acum … a abandonat totul.”

ilustrație: Phatpuppy

„Și acum v-a abandonat”, aș putea adăuga.

Uneori, părinții așteaptă ca fiul sau fiica să le urmeze visul, ceva ce ei înșiși ar fi vrut să fie sau  ceva ce coincide cu imaginea ideală a unui om realizat, mulțumit cu ceea ce are, satisfăcut că a ajuns pe culmile gloriei. E trist, pentru părinte, când copilul își revendică autonomia, identitatea, propria viață și propriul drum, pentru că simte că pierde legătura cu copilul care avea un mandat: să fie așa cum părintele l-a închipuit, să joace un rol în povestea de succes imaginată de părinte.

Avem dreptul să ne ținem copiii prizonieri în povestea noastră?! E copilul nostru, e adevărat, pe care îl educăm, îl formăm, îl modelăm, îi dăm principii sănătoase de viață, îl creștem pentru a se desprinde, pentru a deveni la rândul său părinte, pentru a-și proteja viața și a o proteja pe a celorlalți, îl încurajăm atunci când se poticnește, îl liniștim atunci când e neliniștit, îl ajutăm să-și soluționeze conflictele. Facem multe pentru ca fiica sau fiul nostru să devină o persoană cu identitate, cu principii și valori, cu încredere în sine, deci având un sine. După toate eforturile astea, putem să-l mai distribuim în actul x din scena y a piesei care spune o poveste despre ceea ce ne-ar fi plăcut, în mod ideal, să devenim sau ceea ce ne-ar fi plăcut, în mod fantasmat, ca fiul sau fiica să devină ca să ne satisfacă statutul de părintele ideal al unui copil ideal? Eforturile cele mai mari și mai dureros resimțite în desprinderea de copil sunt ale părintelui, îi aparțin și sunt necesare pentru a-i permite copilului să crească … și mai mare.

Dacă fiul sau fiica are o opțiune, o viziune despre propria viață, atunci să fim fericiți că are o pasiune și să-i susținem pasiunea. Alegerea profesiei este un demers personal.

Deci, atenție a cui e pasiunea, a cui e povestea, cine distribuie pe cine.

Gabriela Romaneț,

psiholog clinician, psihanalist în formare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: