Sfaturi pentru un fotograf începător

Câteva sfaturi pentru cei care doresc ca lucrările lor să devină mai mult decât poze drăguţe. Pentru cei care cred că au ceva de spus prin intermediul fotografiei. Multe din aceste sfaturi sunt valabile în linii mari oricărui domeniu creator, excluzând elementele pur tehnice. Vremurile în care trăim au făcut din fotografie un mediu de exprimare general accesibil, astfel încât, o sensibilitate artistică care nu s-a întâmplat să o cultivi şi să o educi prin îndelungate studii academice de specialitate, poate fi fructificată prin fotografie. Mai ales acum. Trăiască era digitală!

Aşa deci:

Întotdeauna să porţi aparatul cu tine

Nu contează cum vor privi asta cei din jur. Uneori mergi şi vezi un cadru, dar n-ai cu ce-l fotografia şi apoi o jumătate de zi ai mustrări de conştiinţă. Te convingi că se va repeta, ce mare lucru, doar nu merg pe aici ultima dată… Dar nu se repetă.

Să nu mă înţelegeţi gresit, nu trebuie să te forţezi să fotografiezi tot ceea ce vezi. Trebuie să apară un reflex organic, similar cu memorarea frazelor care-ţi plac într-o carte pe care o citeşti. Ştim că unii oameni, în timpul lecturii subliniază cu creionul propoziţiile preferate. Şi de multe ori, la finalul capitolului au şi uitat ce au subliniat. Suntem obişnuiţi să evidențiem în mediul înconjurător locuri şi momente. Suntem obişnuiţi să ne spunem: „Oau, ce tare, să-mi amintesc asta!” Rămâne să asociem această idee cu apăsarea pe butonul de declanșare a aparatului de fotografiat.

Asta nu ar trebui să-ți modifice „ritmul de viaţă”. Noul obicei e asemănător cu decizia de a alerga dimineaţa. Simplu şi eficient.

Sfat bonus: ori de câte ori ieşi din casă, imaginează-ţi că eşti un turist, şi procesul de fotografiere va deveni mult mai natural. Ca şi cum ai fi în trecere şi nu vei mai reveni în acest loc. În cazul în care obiectul fotografiei a devenit un om de pe stradă şi acesta te-a observat – politicos, printr-un gest sau cuvinte întreabă-l dacă nu-l deranjează. Şi zâmbeşte, zâmbeşte! Acest limbaj universal e înţeles şi de un cimpanzeu.

 

Fereşte-te de boala mini-vedetei

Cu alte cuvinte, trebuie să-ţi ştrangulezi „genialitatea”. După o scurtă perioadă de familiarizare cu aspectul tehnic al procesului – manualul de utilizare al aparatul de fotografiat şi Wikipedia sunt în general suficiente, vine o perioadă periculoasă: foarte multe fotografii îţi par deosebit de bune, iar „ei” nu înţeleg.

Fotografia, de îndată ce autorul ei a apăsat pe declanşator, trăieşte propria viaţă. Este fie bună, fie rea. Vom lăsa deoparte marunţişurile tehnice gen defocusare, deşi uneori şi acestea funcționează foarte bine. O fotografie adavărată „funcționeaza”. Acest lucru poate fi văzut în general de oricine are cel puţin un pic de gust.

Nu-ți fie teamă să arunci un cadru în care „dacă mai tragi puțin de el”, ar putea apărea un sens. Momente sunt foarte multe, dacă nu pe acesta, pe altul vei reuşi să-l surprinzi. Una dintre cele mai importante, dacă nu cea mai importantă calitate a unui fotograf este un cap rece şi capacitatea de a tria rebuturile.

Autocritica dură este bună desigur, până în momentul când duce la autodezaprobare. Principalul „mesaj” nu se schimbă – pentru a fotografia, trebuie să fotografiezi, şi totul va ieşi bine. Să nu credeţi că marii maeştri fotografiază numai capodopere. Se întâmplă extrem de rar. Dintre miile de fotografii făcute într-o zi de lucru completă, în seria finală intră în cel mai bun caz – una!

 

Nu asculta aproape pe nimeni

Fiecare cracalete, creat stîngaci de mâinile copilului, naşte admiraţie în mama-tata-bunica. Gradul de admiraţie arată doar cât de mult îşi iubesc aceşti oameni copilul şi în nici un caz, cât de ridicat este nivelul „lucrării”. Deci, nu pune prea mult preţ pe reacţiile rudelor sau prietenilor.

Gigel, de la studioul foto de la colţul străzii, cel mai probabil, îţi poate explica pe degete care este relaţia dintre diafragmă şi timpul de expunere, dar e puţin probabil să te ajute să avansezi pe plan creativ. Cel mai adesea este periculos să vrei să faci ca el. Cel mai bine este să-ţi alegi un model adevărat: Robert Mapplethorpe, Henri Cartier-Bresson, Man Ray. Toată lumea ştie că şi Cameron si Jackson, independent unul de altul şi-au propus să creeze propriul „Star Wars”. Şi au reuşit. Ambiţia interioară şi, foarte important, modestia exterioară sunt o combinaţie extrem de importantă a caracteristicii unui fotograf bun. Gigel, menţionat mai sus, le are cel mai probabil în proporţie inversă.

Scrie-ţi undeva deasupra biroului: „Un fotograf adevărat nu are timp pentru înjurături pe forumuri de rahat”. N-ai de ce să asculţi amatorii. Discuţiile de pe forumurile de fotografie amintesc polemicile copiilor care se joacă de-a artiştii. Mult zgomot – sens puțin. La treabă!

 

Stilul va veni singur

Încercarea de a rezolva problema cu alegerea stilului e o pierdere de timp. Oamenii sunt foarte asemănători între ei fizic, chimic şi biologic, cu toate acestea, percepţia fiecăruia este diferită. Prin urmare, după ceva timp vei fi surprins să auzi ceva de genul: „Ei bine, acest stil este foarte similar cu al tău.” În acel moment ai propriul stil şi de-a lungul timpului vei auzi această expresie mai des.

Ca şi în cazul pălăvrăgelii de pe foto-forumuri, nu e nevoie să discuţi la fiecare colţ ce anume ai vrut să spui prin operele tale şi de ce ai ales o anume culoare şi o anume perspectivă. Este absolut irelevant. O fotografie bună spune intreaga poveste. Aici e magia.

 

Tehnica nu înseamnă nimic, cunoaşterea e totul

Poze uimitor de frumoase reuşeau şi cu o sută de ani în urmă. Există întotdeauna cineva, a cărui aparat e mai silenţios, are obiectiv mai lung şi mai gros, lentilele sunt mai luminoase şi megapixelii mai mulţi. Având un buget oarecare şi un pic de zel, poţi destul de simplu şi fără cheltuieli mari (atât materiale cât şi de timp) să înveţi să obţii fotografii de calitate. E plictisitor, asta poate oricine. Onanismul-fotografic împinge progresul tehnic, dar rezultatele artistice se obţin pe căi ocolite. Nu pierde timpul pe forumuri, nu analiza lentilele, adâncimile de focalizare şi tehnicile de prelucrare. Fotografiază!

Incapacitatea de a folosi toate caracteristicile multiplelor funcţii ale aparatul de fotografiat îi opreşte pe mulţi. Dar pe vremuri nu erau nici un fel de stabilizatoare, autocorectoare de lumină etc – toate sunt nuanţe. Pentru acest stadiu e absolut suficientă înţelegerea interdependenţei diafragmei şi timpului de expunere.

 

Important nu e CUM fotografiezi, ci CE fotografiezi.

Cu toate acestea, de cunoaşterea tehnică vei avea nevoie. Din fericire există milioane de resurse gratuite. Autoeducarea este una dintre cele mai mari realizări ale epocii în care trăim. Citeşte liniştit, încearcă.

Miracole, la fel ca posibilitatea de a învăţa o limbă străină în somn, nu există – trebuie să înveţi prin metoda clasică de încercări şi greşeli. Nu există vreun master-class super-eficient, care să te înveţe să fotografiezi. Cel mai simplu e sa înveţi lucruri noi în funcţie de necesitate. Vrei să „intre mai mulţi în cadru”, cauţi pe net, afli de obiectivele angulare, încerci unul de la prieten, îţi place, ți-l cumperi pe-al tău, sapi în continuare.

Sfat bonus: citeşte cel puţin o carte, preferabil una serioasă,  despre compoziţie. Îţi vor apărea idei despre ce reguli pot fi încălcate. Frumuseţea sterilă e neinteresantă.

 

Încearcă să gândeşti dincolo de un singur cadru

Fotografiile unice se întâmplă să fie foarte reuşite, dar în general, puţini sunt interesaţi de ele. Pentru o exprimare mai completă a ideilor, încearcă să creezi mici serii. Încearcă unghiuri diferite, abordări diferite. Vei fi surprins cât de bine funcţionează la public – fiecare va găsi ceva al său. Imaginează-ţi cât de diferit place un fel de mâncare vizitatorilor unui restaurant. Grupează lucrările din ani diferiţi, combină-le într-un sens unic, alege-le pe cele mai bune. Desigur, nu putem spune cât de multe imagini ar trebui să fie într-o serie, aceasta depinde de obiectul şi tema fotografiilor, cu toate acestea, de obicei, nu ai nevoie de mai mult de o duzină.

 

Arta merită bla-bla-ul

Dacă ai oarecare ambiţii să nimereşti în mediul artistic şi să te fixezi în acest mediu, atunci, cât n-ar fi de dezgustător şi plictisitor, trebuie să menţii arhivele foto în ordine. Adaugă seriilor descrieri succinte de unu, două paragrafe, astfel încât unui potenţial editor-foto să-i fie clar despre ce e vorba. În mod necesar să atribui fotografiilor descrierea circumstanţei în care au fost făcute şi ce reprezintă. Dacă există oamenii, se specifică cine sunt şi dacă este posibil, numele lor.

 

Învaţă limba engleză

Fără acest lucru, n-ai încotro. Lumea fotografilor, ca şi restul lumii comunică în această limbă. În plus, învaţă să scrii corect şi coerent. Dacă nu ştii să scrii prea bine în engleză, un text inteligibil în română va simplifica munca traducătorilor. Şi cine știe, vor publica articolul, fotografia ta va fi observată, îţi vor lua un interviu.

 

Întotdeauna există ceva de fotografiat

Fotografii francezi cu teleobiective uriaşe au vizitat deja fiecare colț al Africii sălbatice, au coborât în cele mai îndepărtate peşteri de gheaţă din Antarctica. Relaxează-te aşadar şi foloseşte-te de ceea ce este în jurul tău. Sunt milioane de exemple că emoţiile simple, obiectele simple şi mediul înconjurător e de multe ori mult mai interesant decât exotismul de peste mări şi ţări. Sunt deja obositori acei copii indieni cu ochii mari şi mâinile slabe! Dacă-ți cauţi o scuză de genul „da, în Peru ai ce fotografia desigur, totul are textură şi caracter”, probabil că nu vrei cu adevărat să faci fotografie. Treaba ta.
Ia-ţi un mic carneţel sau un smartphone şi notează-ţi ideile care-ţi vin în minte. Chiar dacă sună ca o prostie, e foarte eficient să ţii carnetul lângă pat – ideile cele mai multe vin când închizi ochii.

 

Fă 50 000 de fotografii

E cel mai simplu sfat. Este un număr convenţional, bineînţeles, dar, fii sigur că la atingerea lui nu numai că vei deţine o experienţă concretă, ci te vei gândi cu adevărat la următoarea treaptă de dezvoltare fotografică. Dar asta va fi o altă poveste.

Tineri şi talentaţi sunt extrem de mulţi. Motivaţi şi dornici să ducă treaba până la capăt – mult mai puţini.

Anunțuri
Comments
2 Responses to “Sfaturi pentru un fotograf începător”
  1. Foarte frumos articolul. Tin sa va multumesc pentru aceste sfaturi pretioase. Sunt la inceput, din pacate nu imi permit o camera foto profesionala (DSL-R). Ma tot chinui cu diferite camere compacte (canon A 430 si A495 PowerShot). Mai o modificare la level, contrast, filter si fotografia este gata. Aceste sfaturi mi-au fost cu adevarat de folos si tin sa precizez ca cel mai mult mi-a placut cand s-a facut referire ca nu conteaza ce aparat ai, atata timp cand poza este reusita. Din pacate multi se uita la calitatea fotografiei, nu si la compozitie. Felicitarile mele pentru cel care a scris acest articol. Am salvat aceasta pagina si am sa i-o trimit celui mai bun prieten al meu care este si el la inceput, sa citeasca. Va multumesc!

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] părăsind Italia din cauza regimului fascist şi în 1941 devenind american. Şi-a cumpărat primul aparat foto la 14 ani. Între 1942 şi 1944 a studiat fotografia la Colegiul din Los Angeles, iar din 1948 […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: