Elogiul plictiselii: mâncare în miniatură

de Gabriela Romaneț, psiholog clinician

oracoolblog.wordpress.com

Sunt mulți părinți care își duc copiii la cursuri aptitudinale pentru dezvoltarea simțului artistic, a culturii generale. A utiliza timpul în mod activ este una dintre cele mai importante presiuni pe care părinții le pun asupra copiilor. Copilul învață de mic să fie activ, cu scopul de a-și descoperi aptitudinile care  se vor organiza la momentul potrivit în talent. Sau cu alt scop, mai puțin pretențios, de a-și petrece timpul în mod util cantitativ și calitativ. Acest mod de a organiza timpul copiilor este avantajos până la un punct. Dincolo de acel punct, copilul va alerga de la un curs la altul, va face flic – flac de la o idee la alta și va învăța și cum să fie deosebit de activ.

Riscul activismului este să nu aibă timp să gândească, să-și dezvolte un limbaj intern, să reflecteze  la sine însuși, la ceilalți, să-și elaboreze o concepție structurată despre lume și viață și să aibă idei personale.  Activismul devine o metodă de apărare față de percepția sinelui. Motoul parcă ar fi „să fugim de plictiseală!,” plictiseala fiind cel mai mare dușman al omului contemporan, deosebit de activ. A fi activ se confundă, adesea, cu a fi viu.

Lăsându-i copilului timp pentru sine însuși, el ajunge să se plictisească, iar din plictiseală va învăța singur să iasă. Inițial, întreabă adulții ce să facă, dar apoi va ajunge să aleagă singur activitățile care să îl satisfacă, va reuși să-și identifice interesele și să își creeze plăcere. Are timp, din plictiseală, să testeze multe activități și să-și experimenteze multe îndemânări, va avea timp suficient să se interogheze asupra a ce îi face  și ce nu îi face plăcere, încotro se îndreaptă interesul lui și ce vrea să devină.

Spre exemplificare, artista franceză de 24 de ani, Stephanie Kilga, a început să modeleze în miniatură obiecte alimentare din plictiseală, în timpul vacanțelor. „Am început fac aceste obiecte fără un scop”, spune Stephanie, dar acum ea își vinde produsele online. „Am vrut doar să explorez lumea artei în miniatură, iar tema constă în alimente. Treptat, mi-a plăcut, şi am început să le vând.”

A realizat o colecție de peste 600 de feluri de mâncare, realizate în miniatură la o scară de 1 la 12, care nu diferă cu nimic de original. Pentru crearea acestor delicatese ea foloseşte bisturie, lame, scobitori și argilă din polimeri. Realizează detaliile din vopsea acrilică simplă, folosind lupa.

Recent, Stephanie a început să facă din miniaturile sale cercei clip. Plănuiește să abordeze și alte subiecte în format miniatural.

Moneda de cinci cenţi este folosită pentru comparaţie.

Anunțuri
Comments
One Response to “Elogiul plictiselii: mâncare în miniatură”
Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Aptitudine, talent, geniu: Elogiul plictiselii: mâncare în miniatură; […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

    Freddie Mercury

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: