Hua Shan – scara spre cer

Mergeți, călătoriți, creați și mărturisiți-ne și nouă! Vacanță plăcută.

Iată un jurnal de călătorie al unui turist în China:

„Hua Shan (muntele florilor) este unul dintre cei Cinci Munți Sacri ai Taoismului. Milioane de chinezi vin aici în pelerinaj pentru a vizita templele construite pe piscurile stâncilor și pentru a admira frumusețile amețitoare ce se deschid de-a lungul drumului. Mulți  confundă Huashan cu Huangshan. Sună aproximativ la fel, dar sunt munți complet diferiți, iar distanța dintre ei este de 1000 km.

În dimineața celei de-a șaptea zi a călătoriei noastre, ne-am trezit în trenul Suzhou-Xian. Consultând graficul stațiilor, am constatat că trenul oprea în Veynan și judecând după harta GPS, acesta era mai aproape de punctul de destinaţie decât Sian. Am coborât așadar în grabă mare în Veynane, deşi întregul vagon zbiera la noi că nu am ajuns încă în Sian.

În gară ne-am pricopsit cu un șofer de taxi extrem de insistent, dar puțin obtuz. Am negociat să ne ducă pentru 150 de yuani în Huashan dar ne-a refuzat propunându-ne în schimb să ne găsească un taxi verde.  Ne-a plimbat prin oraș o vreme, oprind taxiuri verzi. Într-un final, un șofer de taxi verde a fost de acord și ne-am transferat în mașina sa, plătindu-i 20 de yuani primului șofer. Se pare că i-am  plătit destul de bine.
Taxiurile verzi s-au dovedit a fi din Huashan. Ele transportă oameni în Veynan, iar noi am reprezentat transportul retur. Şoferul de taxi nu părea să se grabească și nu a mers spre autostradă (am înțeles mai târziu că autostrada în acea direcție era încă în construcție). Drept urmare, o bună bucată de drum ne-am temut pentru viața noastră, făcând depășiri frontale  și evitând blocajele prin tot felul de curți dubioase. Dar am văzut o Chină reală, cu drumuri proaste, clădiri dărăpănate, mari întreprinderi industriale  şi coloane interminabile de camioane ce se depașeau reciproc.

În cele din urmă, am ajuns în satul Huashan, la intrarea de vest spre munte. Intrarea spre munte începe la templul taoist. Pe poteci e amplasat simbolul taoismului: yin şi yang.

Хуашань - лестница в небо

O mare parte a drumului, am urcat printr-o ceaţă deasă. Foarte frumos, dar un pic umed. Pe de o parte era bine, căci nu ni se făcea sete, pe de altă parte, hainele nu se uscau deloc, iar la popasuri ni se făcea repede frig.

Хуашань - лестница в небо

Drumul este foarte bine întreținut, la început, aproximativ 4 km de drum de piatră, care urcă destul de abrupt, apoi trepte cu bare de susținere sau lanțuri în loc de bare (aproximativ 2-3 km). La fiecare 400-500 de metri, există însemne care indică distanța parcursă. Iar la fiecare 300-400 de metri sunt corturi care vând băuturi şi chifan (o mâncare specific chinezească cu orez). La fiecare 500 de metri, există toalete.
Periodic, se întâlnesc „atracții turistice”. Sunt locuri unde fiecare chinez dorește să lase o urmă despre sine. Astfel de locuri sunt uşor de identificat după panglicile roşii şi lacăte (se pare ca această tradiţie a devenit deja internaţională).

Хуашань - лестница в небо

E bine că nu sunt foarte multe asemenea „atracții”. În alte locuri, astfel de urme ale civilizaţiei sunt curățate cu grijă de îngrijitorii parcului. După jumătate de drum, doream să vorbim în versuri.

Iar munţii deveneau din ce în ce mai înalți…

Хуашань - лестница в небо

Și mai abrupți…

Хуашань - лестница в небо

Până ajung să atingă norii…

Хуашань - лестница в небо

Și iată, am atins vârful de nord.

Хуашань - лестница в небо

Am fotografiat tot ce am putut pe 180 de grade în jur și am urcat mai departe.

Хуашань - лестница в небо

Păcat că fotografiile nu pot transmite sentimentele pe care le trăiești când stai pe marginea prăpastiei: admiraţie şi frică în acelaşi timp!

Хуашань - лестница в небо

Хуашань - лестница в небо

Хуашань - лестница в небо

Între timp, treptele devin din ce în ce mai abrupte, iar Denis, tovarășul nostru, nu renunță la pedanteria mănușilor albe. 🙂

Хуашань - лестница в небо

Deseori, pentru a obţine un cadru interesant, a fost necesar să adoptăm poziții non-triviale. 🙂

Хуашань - лестница в небо

Finalul ascensiunii noastre l-a constituit Blue Dragon Ridge (Creasta Dragonului Albastru). Aceasta este o scară extrem de abruptă, cu prăpăstii pe ambele părți.

Хуашань - лестница в небо

Хуашань - лестница в небо

Norii plutesc la picioare, inducând o notă ireală în toată situaţia.

Хуашань - лестница в небо

Urcam deja de cinci ore, se însera și am hotărât să ne oprim la primul hotel ieșit în cale, rămânându-ne un pic până să ajungem la trecătoarea Cheii de Aur (Gold Lock Pass). A fost cel mai scump și, în același timp, cel mai prost hotel din toată călătoria noastră. Abia am avut timp pentru a fotografia apusul și s-a lăsat imediat întunericul, așa că am mers la culcare.  După ce s-a înnoptat s-a făcut și foarte frig, așa încât am dormit îmbrăcați.”

Хуашань - лестница в небо

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: