Happy Family: extra bonus

by Monica & Mitoș Micleușanu

Eticheta  Happy Family frizează kitch-ul alături de alte concepte precum American Dream, Superstar sau Promised Land. Chestiunea cu familia fericită ține de un produs frumos ambalat, atrăgător, care funcționează pentru mulți dintre noi ca un orizont posibil de atins. Într-o lume în care conduita și etalarea virtuților fac parte dintr-o “scenografie genetică” a complexului de superioritate, cuplurile care adoptă “tehnologia” gândirii pozitive și a saltului calitativ ajung să funcționeze ca modele. Totuși afacerile externe nu “se pupă” cu afacerile interne. Ca să facem o paralelă interesantă putem recurge la așa-numita miopie a turistului care vizitează o țară de vis. Aici ne referim bineînțeles la țări precum America, Statele Unite și  SUA. Evident, există și alte posibilități: Olanda, Elveția, Suedia, Belgia, Danemarca, Japonia, dar în special Antarctica unde famiile sunt nevoite să fie fericite, pentru a păstra căldura în cămine. În Canada, Groenlanda și Siberia membrii familiei se înghesuie într-un contact corporal mai strâns, ceea ce îi obligă să fie mai toleranți unul cu celălalt. Într-un studiu, s-a demonstrat  că acele cupluri care dorm într-un pat mai îngust se ceartă mai rar, față de cuplurile care dorm separat, în orașe diferite.  Dar să ne întoarcem la miopia turistului. Una este să mergi trei zile în Austria și alta e să stai acolo 10 ani. Într-un alt studiu, s-a demonstrat că după o ședere de 40 de ani la Monaco, depresia cronică se instalează inevitabil în cuplu, mai ales după nunta de argint, ca să nu mai vorbim de nunta de aur sau platină. În legătură cu acest subiect am luat un interviu de la un cuplu înstărit din Luxemburg, soții Waltzmauzer.

– Domnule Waltzmauzer, de când timp locuiți la Luxemburg?
– De când mă țin minte! Aici m-am născut, aici mi-am rezervat loc de veci!
– Sunteți fericit?
– Da! De trei ori da!
– Iar, dumneavoastră, doamnă Waltzmauzer? V-ați născut la Luxemburg?
– Nu! M-am născut la București.
– Și sunteți fericită?
– Nu! De trei ori nu!
– De ce?
– Fiindcă trebuie să ne completăm unul pe celălalt! Dacă am fi amândoi fericiți, n-ar mai exista nicio provocare, ne-ar înghite plictisul și inerția. Dar așa, am stabilit de la bun început ca soțul meu sa fie cel cu fericirea, iar eu cu nefericirea!
– Dar nu v-ați gândit să mai schimbați rolurile, adică să fiți dvs. cea fericită?
– Este exclus! Fiecare trebuie să își facă treaba în domeniul lui pentru a evolua. Dacă vom sări dintr-o barcă în alta, nu vom atinge niciodată rezultate remarcabile, vom oscila între fericire și nefericire, ceea ce este istovitor și lipsit de perspectivă!
– Bine, dar așa, ce perspectivă întrezăriți?
– Așa, fiecare știe ce are de făcut. Eu mă deprim cu cât îmi văd soțul mai fericit, iar el  e tot mai împlinit cu cât eu balansez pe muchia dintre deznădejde și sinucidere.
– Și totuși nu văd perspectiva, doamnă Waltzmauzer!
– Nici eu! Dar o vede soțul meu, ceea ce este de ajuns!
– Aveți copii?
– Da, avem trei și unul pe drum…
– Și asta nu vă bucură?
– V-am explicat! Nu pot să mă bucur! Uneori mi se întâmplă să văd o luminiță la capătul tunelului dar nu este decât lanterna soțului meu, care bântuie noaptea prin casă în căutarea unui nou motiv de fericire!
– Vă mulțumesc pentru interviul acordat și vă doresc…
– Aveți grijă ce îmi doriți! Nu accept urările de bine și dulcegăriile unui ziarist mediocru și infatuat!
– Atunci, pe curând!
– Nici un “pe curând”! Adio! Ne vedem în iad!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

    Freddie Mercury

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: