Istoric film de animaţie (12)

…adunate şi la lume date de Monica Micleuşanu 🙂

Rusia (2)

Realismul Socialist

În 1934, Walt Disney a trimis câteva scurt-metraje de animaţie cu Mickey Mouse la Festivalul de Film din Moscova. Fyodor Khytruk (artist pe care îl voi prezenta în capitolul următor), pe atunci doar animator, a fost foarte impresionat de aceste filme şi entuziasmat de noile posibilităţi pe care le deschidea domeniul animaţiei.

Oficialii au împărtăşit aceeaşi opinie, aşa că în 1935 a fost creat Soyuzdetmultfilm Studio de la Mosfilm din două echipe de film, relativ independente, specializate în  trucaje. Acestea trebuiau să se concentreze pe creaţia stilistică a lui Disney, utilizând exclusiv tehnica de celuloid (“cel technique” – pe foi transperente se deseneau sau se pictau obiectele cu mâna).

Încă din 1932, când la un congres sovietic scriitorii au susţinut necesitatea unei ideologii realist-socialiste, influenţa futurismului şi a avangardei în animaţie s-a diminuat. Soyuzmultfilm (aşa cum s-a numit din 1936) conform “noii ere” a divizării  muncii, a introdus în program „experimente” ideologice.

Studioul a devenit lider în Uniunea Sovietică, producând un număr tot mai mare de filme educative de animaţie pentru copii. Din păcate, cu acest nou val ideologic s-a pierdut şi spiritul creativ-experimental. Din cauza acestei transformări au avut de suferit şi stodiourile şi artiştii.

Mikhail Tsekhanovsky a găsit iniţial animaţia ca fiind un mediu ideal pentru dezvoltarea sa artistică.  (Amintesc că artistul a devenit cunoscut în plan internaţional pentru filmul “Post” – 1929, câştigând câteva premii la festivaluri internaţionale de film.) Însă odată cu noua viziune politică a realismului socialist, el a trebuit să abandoneze stilul său inovator în favoarea practicii generale care în Rusia va fi cunoscută sub numele de “Éclair”: filmare de live action, urmată de o proiecţie cadru-cu-cadru care trebuia să fie pentru animatori singura modalitate de realizare a mişcării. (În Vest această tehnică este cunoscută ca rotoscopie.)

Alţi artişti care nu au rezistat acelor schimbări au părăsit industria animaţiei îndreptându-se către pictură sau ilustraţii de carte. Un exemplu este ingeniosul trio Yuriy Merkulov, Zenon Kommissarenko şi Nikolay Khodataev, care după ce au terminat ultimul lor film “Flaşneta” (The barrel organ), 1934, au încetat să mai lucreze în animaţie.

Timp de două decenii, studioul s-a limitat la adaptări sobre, în mare măsură plicticoase, după poveşti populare şi mituri comuniste.

Cu toate acestea, regizori ca surorile Zinaida şi Valentina Brumberg cu filmele “Fedya Zaitsev”, 1948, Ivan Ivanov-Vano cu “Moydodyr”, 1954 sau Lev Atamanov cu “Snow Queen”, 1957 (adaptare după povestea lui Hans Christian Andersen) au reuşit să creeze capodopere ale genului, care au fost recompensate cu premii la festivaluri din întreaga lume.

Poate singurul exemplu de animaţie pentru adulţi realizată în 1945 fără să fie satiră politică este filmul “Scrisoarea pierdută”, al surorilor Brumberg şi al lui Lamis Bredis.  Cu atât mai mult de apreciat cu cât lumea se afla încă în război. Este o adaptare după povestea lui N. Gogol în care un cazac călătoreşte până la iad şi înapoi.

“Scrisoarea pierdută”, 1945 (The Lost Letter) regia: surorile Brumberg şi Lamis Bredis Partea 1/4

“Moidodir”, 1954 regia Ivan Ivanov-Vano

“Regina Zăpezii”, 1957, (Snow Queen), regia Lev Atamanov Partea 1/7

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: