Istoric film de animaţie (11)

…adunate şi la lume date de Monica Micleuşanu 🙂

Rusia (1)

Istoria animaţiei ruseşti este foarte bogată, dar este încă de departe un domeniu neexplorat de cei din vest. Cele mai multe producţii de animaţie pentru cinema şi televiziune au fost create în perioada sovietică.

Începuturi

Primul animator rus a fost Alexandr Shiryayev (? – 1941),  dansator al Baletului Imperial din Sankt Petersburg, profesor şi coregraf.  În perioada 1906-1909 a realizat importante  filme de scurt-metraj, majoritatea pe tema dansului, dar şi lucrări conţinând scene de familie.  Printre altele folosea şi efecte speciale cu elemente de magie. Aceste filme erau private, niciodată arătate publicului larg, deci necunoscute până… acum 15 ani când Viktor Bocharov,  regizor şi istoric de film, a descoperit “cache”-uri extraordinare ale acestor filme. Acesta a demonstrat că Shiryayev este unul dintre primii inventatori ai stop-cadrului în animaţie. Decenii întregi experţii l-au numit pe Ladislas Starevitch inventatorul acestei tehnici cu toate că Shiryayev folosea procedeul de doi ani.

Primele sale experimente în ceea ce priveşte animaţia au fost încercări de a exprima dansul prin desene. El a făcut sute de schiţe în creion fin producând secvenţe de mişcare. La un moment dat,  probabil, i-a venit ideea de a „pune” desenele  în mişcare.  A ilustrat fâşii lungi de hârtie construind propriul său aparat optic pentru a rula desenele în sens invers,  generând iluzia mişcării.

Fiind coregraf, el a folosit păpuşi cu încheieturi flexibile pentru a cerceta mişcarea. Apoi a avut strălucita idee de a anima păpuşile cadru cu cadru. Cel mai lung film al său, Harlequin’s Jest, durează 15 minute, include scene de o claritate remarcabilă şi are mult umor.

Shiryaev avea toate calităţile unui animator deosebit.  El înţelegea dansul şi a ştiut instinctiv să re-creeze mişcarea. Animaţiile sale au fost revoluţionare pentru acea perioadă.

Al doilea animator a fost Ladislas Starevich (despre care am amintit în „Istoric film de animaţie 03”). După Revoluţia din Octombrie,1917,  acesta a emigrat, iar animaţia rusă a stagnat ani buni. De abia pe la sfârşitul anilor ’20, autorităţile sovietice au început să finanţeze studiourile de film,  unde se produceau inclusiv animaţii în scopuri de propagandă.

Animaţie de propagandă, 1925

În acele studiouri, pionierii animaţiei au experimentat şi au introdus estetici noi. Creatori precum Ivan Ivanov-Vano, Mikhail Tsekhanovsky sau Nikolay Khodatayev şi-au făcut debutul în filmul de animaţie venind cu o proaspătă viziune estetică,  diferită de cea a animatorilor americani. Asta s-a datorat în mare parte atmosferei avangardiste din acea perioadă.

Dintre primele lor filme ar fi de remarcat: “Pe patinoar” (On the skating rink), 1927, Ivanov-Vano; Post, 1929, Tsekhanovsky; “Flaşneta”, (The barrel organ), 1934, Nikolay Khodatayev.

Negru şi alb, 1933 (Black and White), regia Leonid Amalrik şi Ivan Ivanov-Vano

“Samoyed Boy”, 1928, regia Nikolay Khodatayev, surorile Zinaida şi Valentina Brumberg

Altă figură remarcabilă a fost Aleksandr Ptushko,  care a lucrat la început ca inginer mecanic.  Când acesta s-a alăturat animatorilor de păpuşi de la Mosfilm,  a găsit un mediu ideal pentru a-şi folosi ambiţiile artistice utilizând mecanica. A început prin a crea păpuşi pentru scurt-metraje stop-motion semnate de alţi regizori, dar în foarte scurt timp a devenit el însuşi regizor în seria filmelor mute cu păpuşi (1928-1932) avându-l ca personaj central pe Bratishkin. În aceşti ani, Ptushko experimentează varii tehnici de animaţie, folosind păpuşile în acţiuni vii realizate în acelaşi cadru. Astfel a devenit  cunoscut pentru efectele sale cinematografice.

Primul lung-metraj de animaţie din Uniunea Sovietică, dar şi primul film în care s-a folosit animaţia stop-motion combinată cu filmări live a fost “Noul Gulliver” (The New Gulliver) din 1935.

Noul Gulliver, 1935, regia Aleksandr Ptushko – fragment

Lucrarea originală “Călătoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift,  a fost „îmbogăţită” cu elemente didactice  comuniste, dintre care unele apăsătoare, greu de asimilat. Chiar şi aşa, acest film în care s-au folosit în jur de 3000 de păpuşi diferite,  rămâne o capodoperă a animaţiei, unde găsim mimică expresivă în close-up-uri, tehnici inovatoare în lucrul cu camera şi o scenografie impresionantă.  Cu această lucrare, Ptushko a câştigat un premiu special la Festivalul Internaţional de Cinema din Milano.

După succesul cu “Noul Gulliver”, Ptushko a primit acordul de la Mosfilm să-şi înfiinţeze propriul său departament,  cunoscut drept:  „Colectivul lui Ptushko” (în perioada 1936-1938 s-au realizat în jur de 40 de filme).  Animaţiile stop-motion erau bazate pe poveşti populare şi basme,  genuri care i-au asigurat lui Ptushko renumele inclusiv în cariera de regizor de film artistic după cel de-al doilea Război Mondial.

În 1938, Ptushko a început lucrul la “Cheia de aur” (Golden Key), adaptare după povestea “Pinocchio”, alt lung-metraj de stop-motion şi acţiune live. În ciuda succesului pe care Ptushko l-a înregistrat cu această lucrare, filmul va fi ultima sa animaţie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

    Freddie Mercury

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: