Istoric film de animaţie (08)

…adunate şi la lume date de Monica Micleuşanu 🙂

Animaţia în Europa de Est

România (1)

Ca peste tot în lume, filmul românesc de animaţie s-a născut prin dezvoltarea graficii jurnalistice, din tendinţa firească a acesteia de a-şi depăşi limitele prin animarea imaginilor. Toţi marii creatorii de filme de animaţie din România provin din rândul caricaturiştilor, grafica jurnalistică reprezentând prima şcoală la care s-au format animatorii români.

Cei mai mulţi au fost influenţaţi de idealul estetic al studiourilor americane şi franceze, „furând meserie” de multe ori în urma vizionărilor producţiilor acestora la cinematograf.

Pionierat

Activitatea de început a animaţiei româneşti s-a dezvoltat în condiţii materiale cu totul improprii, pur artizanale, spre deosebire de situaţia occidentală, unde exista o adevărată industrie a producţiei de pelicule de desene animate. Acest fapt precum şi lipsa distribuţiei, concurenţa la preţ neloial a animaţiilor străine, lipsa de personal, apariţia sonorului, au dus la o relativă marginalizare şi apoi dispariţie a peliculelor de desene animate autohtone în anii ’30.

Cel mai prolific desenator a fost Aurel Petrescu, având la activ 11 desene animate confirmate de presa vremii şi peste 70 de alte animaţii, majoritatea reclame. A avut curajul să continue producţia şi în epoca sonorului, probabil copiind pistele filmelor străine. El a fost autorul primului film românesc de animaţie – „Păcală în lună”, prezentat în premieră la 5 aprilie 1920.

Primul desen animat păstrat în arhiva naţională se numeşte “Haplea” şi a fost creat de către Marin Iorda în 1927, după personajul similar din caricaturile sale. Dificultăţile ivite în timpul şi după realizarea acestuia l-au făcut pe Iorda să renunţe la o continuare.

„Haplea”, 1927

Perioada “Gopo”

Perioada desenelor animate realizate între 1949 şi 1964 este dominată de personalitatea lui Ion Popescu-Gopo.

Din anul 1950, desenele au fost produse în cadrul Studioului Cinematografic Bucureşti. Primele erau zoomorfe şi constituiau fabule educative în spiritul epocii. În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: “Răţoiul neascultător”. Urmează, în regia aceluiaşi, “Albina şi porumbelul”, apoi: “Doi iepuraşi” (1952), “Marinică” (1953), “O muscă cu bani” (1954), “Şurubul lui Marinică” şi “Ariciul răutăcios” (1955), “Galateea” (1957).

Creaţiile care l-au consacrat au fost însă cele cu Omuleţul, realizate în această perioadă:

“Scurtă istorie” (1957), “7 arte” (1958), “Homo sapiens” (1960), “Allo! Hallo!” (1962).

Filmul “Scurtă istorie” a fost premiat cu „Palme d’Or” la Festivalul Internaţional de la Cannes.

“Scurtă istorie” ,1957

„7 arte” , 1958

Magia personajelor Animafilm

Înfiinţarea studioului Animafilm (30 iunie 1964) a dat un impuls major producţiei de desene animate astfel încât aici s-au putut afirma pe lângă Ion Popescu-Gopo, creatori precum Bob Călinescu (prin “Dl. Goe”, “Fresca” , “Oacă şi Boacă” etc. unde şi-a probat versatilitatea şi gustul experimentului), Artin Badea (creatorul serialului “Bălănel şi Miaunel”), Florin Anghelescu (creatorul seriilor “Pic şi Poc”împreună cu Olimp Vărăşteanu, “Pătrăţel”, respectiv continuator al seriei Bălănel), pictorul Sabin Bălaşa (prin desene animate memorabile mai ales pentru adulţi), Izabela Petraşincu (utilizând lâna ca material inedit în animaţie), Liliana Petruţiu, Ion Truică, Constantin Păun (cei trei valorificând motive folclorice româneşti), Olimp Vărăşteanu (primele desene în studioul  Animafilm au fost realizate de către el: cartoanele decupate „Vulpoiul campion” şi Zdreanţă”; a obţinut premii la Viena, în cadrul Festivalului Bucuriei, la Veneţia, unde câştigat Leul de argint, la Festivalul de la Teheran etc.; creatorul serialului “Pic şi Poc”), Luminiţa Cazacu (realizatoarea unor desene animate ironice în care Penelopa şi Ulise sunt priviţi din perspectiva contemporană; tot ea este creatoarea animaţiilor “Aventurile lui Pin Pin” difuzate la tv între 1986 şi 1989; a obţinut şi numeroase premii naţionale, printre care Premiul UCR pentru film de lungmetraj de animaţie pentru „Călătoriile lui Pin-Pin”. În 1971 a obţinut premiul Leul de argint la Festivalul de film de la Veneţia pentru filmul „Bună dimineaţa, Poveste”), Constantin Crâhmărel, Iulian Hermeneanu (colaboratori ai lui Gopo), George Sibianu (printre serialele sale “Clubul curioşilor” şi “Vreau să ştiu”), Victor Antonescu (“Robinson Crusoe” co-producţie realizată în 1973 care a fost interzisă de către comunişti pe motiv că negrii mănâncă albi la ceaun şi nu a fost văzut de către publicul din România decât după 1989, “Aventuri submarine”, “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor”), Mircea Toia şi Călin Cazan (“Misiunea spaţială Delta”), caricaturiştii Nell Cobar (serialul “Mihaela”) şi Matty Aslan (seria “Formica”, compusă din foarte concentrate apologuri ironice, destinate adulţilor) etc.

“Galaxia”, 1973, regia Sabin Bălaşa

“Oacă şi Boacă”, 1974 (serial tv), regia Bob Călinescu

“Urecheatul Pătrăţel” – scamator, regia: Olimp Vărăşteanu şi Florin Angelescu

“Bălănel şi Miaunel” – o poveste amuzantă a unui căţeluş şi a unui pisoi care colindau lumea şi făceau fel de fel de năzbâtii, dar din care trăgeau învăţăminte. .

„Bălănel şi Miaunel”: “Who’s The Cleanest?” , regia: Horia Ştefănescu, Zaharia Buzea şi Artin Badea

“Peripeţiile lui Ionuţ” (serial tv) – regia Ana Maria Buzea – Bună dimineaţa

“Mihaela şi basmele bunicii” (serial tv) – regia Nell CobarCapra cu trei iezi

Spre deosebire de alte desene animate, aventurile eroinei lui Cobar erau difuzate într-o rubrică fixă, „1001 de seri”, zilnic, cu 10 minute înainte de ora 19:00, când era principalul jurnal de ştiri. Rubrica a fost iniţiată chiar de Nell Cobar. De asemenea, „Mihaela” nu avea voce ca alţi eroi de desene animate pentru că dublajul complica lucrurile. Pentru “Mulţumesc Mihaela”, Nell Cobar a obţinut un premiu în 1971 la Festivalul de film pentru copii de la Veneţia. Muzica a fost compusă de Margareta Pâslaru.

Radu Igazsag, absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Cluj,  a debutat alături de colegii săi de generaţie Zeno Bogdănescu şi Olimpiu Bandalac cu filmul „Caligrafie”. „Tocirea”(1985), traducere în imagini a poemului omonim de Nichita Stănescu, a fost interzis, fiind prezentat publicului abia în 1990.  În anii ’90 a regizat două filme experimentale împreună cu Alexandru Solomon, „Babel” şi „Ciacona”.  În 2004 a avut premiera „Boborul”, o originală adaptare a schiţei lui Caragiale, fiind o combinaţie între jocul de actori şi animaţie.

“Tocirea”, 1985, regia Radu Igazsag, poem de Nichita Stănescu

În scurtă vreme, Animafilm a devenit o marcă de încredere pe întreg mapamondul, în vremurile lui bune producând aproximativ 60 de pelicule pe an şi aducând României peste 40% din încasările în dolari realizate din exporturi.

Sfârşitul activităţii acestui studio se leagă de moartea neaşteptată a lui Ion Popescu-Gopo, în anul 1989. După Revoluţie, Animafilm a fost privat de ajutoarele din partea statului şi a decăzut treptat.

***

🙂 Şi pentru că amintirile mă bântuiesc, trebuie neapărat să vă arăt şi fragmente din filmul “Maria Mirabela” care a primit Premiul pentru cel mai bun film al Copilăriei Noastre, la Festivalul A fost Odată, acordat de Generaţia Tricoloră 🙂 🙂 :).

“Maria Mirabela” (1982), filmul de succes al lui Ion Popescu Gopo este un basm muzical inspirat din povestea lui Ion Creangă „Fata babei şi fata moşneagului” , film care combină jocul viu al actorilor cu desenul animat.

Alături de surorile Maria şi Mirabela, în film apar şi o serie de personaje de desen animat, Oache, Scăpărici şi Omide care întruchipează cele trei elemente vitale ale naturii: apa, focul şi aerul, fără de care nu există viaţă pe pământ. Ideea filmului este că numai ajutând pe alţii şi făcând lucruri bune poţi să te realizezi şi să te afirmi.

“Maria, Mirabela” – cântecul lui Oache

“Maria, Mirabela” – cântecul lui Scăpărici

“Maria, Mirabela” – Licuriciul Scăparici

“Maria, Mirabela” – Cântecul omizilor

Regia:  Ion Popescu-Gopo, Natalia Bodiul; Scenografie: Ion Popescu-Gopo, Lev Milcin, Victor Dudkin; Muzica: Eugen Doga; Versurile: Grigore Vieru, cu Gilda Manolescu (Maria) şi Medeea Marinescu (Mirabela)

Co-producţie româno-sovietică a studiourilor „Moldova-film” (Chişinău, RSS Moldovenească), „Soiuzmultfilm” (Moscova, URSS) şi Studioul de creaţie N 5 (Bucureşti, România).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

    Freddie Mercury

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: