Cum se face un film?

Procesul de producţie a unui film este un proces tehnologic deosebit, care duce în final la obţinerea produsului finit, producţia de film.

Producţia de film se poate defini ca totalitatea operaţiunilor desfăşurate din prima zi a pregătirilor pentru realizarea unui film, până în ultima zi din post-producţie, care are ca final realizarea copiilor standard de exploatare în reţeaua de difuzare (cinematografe).

1. Elaborarea scenariului

Baza realizării unui film este scenariul literar, de fapt fundamentul literar al filmului. Conţine descrierea completă, succesivă şi concretă a acţiunii viitorului film, constituind în fond esenţa dramaturgică a acestuia. Poate fi original sau o adaptare pentru film a unei opere literare sau piese de teatru. Se cunoaşte şi sub denumirea de ecranizare.

Se trece la faza următoare unde regizorul filmului pe baza scenariului literar întocmeşte scenariul regizoral (decupaj) al viitorului film, care este, în esenţă, o transcriere cinematografică a celui literar. Aici regizorul îşi expune viziunea sa de ansamblu a subiectului, maniera sa de tratare a tuturor aspectelor hotărâtoare ale filmului.

Ce conţine decupajul?

Conţine o descriere completă şi precisă a fiecărei secvenţe, a fiecărui cadru de filmare, durata şi lungimea lor, indicaţii privind locul şi timpul acţiunii, metode de filmare, conţinutul coloanei sonore privind dialogurile, muzica, efecte sonore speciale şi, ce este mai important, cele referitoare la interpretarea actoricească.

În concluzie scenariul regizoral constituie proiectul cinematografic de ansamblu al viitorului film, cuprinzând toate elementele artistice, tehnice şi de producţie, necesare realizării lui.


2. Perioada de pregătire

Este o perioadă importantă în realizarea unui film, întrucât este perioada decisivă care asigură continuitatea procesului de producţie, atingerea unor parametrii tehnico-productivi optimi pe parcursul realizării filmului, asigură condiţiile realizării filmului la un nivel artistic ridicat.

Se realizează schiţele decorurilor şi costumelor, se stabilesc obiectele de recuzită, se aleg locaţiile de filmare pentru fiecare secvenţă, se selecţionează actorii, se dau probe şi încercări ale acestora, se definitivează distribuţia, se fac probe de filmare, repetiţii cu actorii.

Durata de pregătire este în funcţie de caracterul şi complexitatea filmului, uneori durând chiar şi trei luni.

3.  Etapa de filmare

Etapa de filmare este transpunerea pe peliculă a conţinutului de idei din scenariul regizoral, la capătul unui proces artistic complex.

3.1. Echipa de filmare la lucru

Filmările pot fi făcute în spaţii special construite şi amenajate cunoscute sub denumirea de platouri de filmare (parte componentă a unui studio cinematografic) sau în natură, pe viu, în locaţii determinate de conţinutul secvenţelor impuse de scenariul regizoral.

Filmările pe platou pot fi sincrone, mute sau cu play-back.

Pentru efectuarea filmarilor sincrone, unde înregistrarea imaginii se face odată cu înregistrarea sunetului, platoul de filmare este tratat special din punct de vedere acustic şi izolat fonic de sursele de zgomot ambiente. Acest tip de filmare se mai cunoaşte ca filmare cu priză directă de sunet. Impune de asemeni funcţionarea silenţioasă a aparaturii de filmare, construire de decoruri cu anumite caracteristici acustice. La acest tip filmare pentru a permite punerea în sincron a imaginii cu sunetul aferent acesteia, se foloseşte un dispozitiv denumit „clachetă”. Acesta este un blat de lemn dreptunghiular care la partea inferioară are o bagheta de lemn mobilă; aceasta printr-un impuls brusc cu mâna va face un zgomot scurt. Pe ea este trecut titlul filmului, numărul de ordine al cadrului filmat conform scenariului regizoral şi numărul de ordine al variantei filmate (cunoscută sub denumirea de „dublă”), care ajută la indetificare la montaj a materialului filmat. Semnalul sonor produs la filmare prin mânuirea clachetei, fixat vizual pe imagine şi sonor pe banda magnetică, constituie reperul punerii în sincron a celor două benzi.

Filmările mute se fac atunci când condiţiile tehnice nu îndeplinesc condiţiile pentru priză directă sau atunci când protagonoştii trebuie dublaţi (în special la co-producţii). Şi în această situaţie se face o înregistrare, denumită „bandă-ghid”, care serveşte ca reper pentru operaţiunile ulterioare, de postsincronizare.

Filmările cu play-back se folosesc în special la filmele muzicale sau cu dansuri, unde acţiunea este în funcţie de  înregistrarea sonoră.

Deseori, studiourile au în imediata lor vecinătate terenuri amenajate ca platouri exterioare. Aici se construiesc decoruri, care uneori se folosesc la mai multe filme.  Prin butaforie se construiesc cetăţi antice, statui etc. Un avantaj al acestor amenajări este şi acela că în cazul unor intemperii, se poate trece la filmarea în interior. Iluminarea acestor platouri se face natural, uneori completată şi cu cea a refectoarelor sau cu ajutorul unor ecrane refectante numite blende. Aici pentru înregistrarea sunetului se foloseste sistemul cu bandă ghid. De menţionat că platoul exterior poate fi oricare locaţie exterioară: o piaţă a unui oraş, o localitate rurală, un sit istoric şi orice poate folosi în a reliefa cât mai bine scenariul regizoral şi a reduce cheltuielile de producţie. La filmările în natură se folosesc şi diferite efecte speciale ca cele pirotehnice, ceaţă, fum, praf.

3.2. Etapa de montaj şi sonorizare

Lucrările acestei etape se desfăşoară odată cu cele din etapa de filmare. Şi aceasta deoarece regizorul poate stabili o serie de elemente ale producţiei şi finalizarea ei.

Lucrările de montaj şi sonorizare sunt compuse dintr-o serie de operaţiuni tehnologice bine determinate, care se desfăşoară succesiv.

Postsincronizarea dialogurilor, unde se caută sincronizarea înregistrării sunetului cu imaginea filmată, care este proiectată în faţa actorului. Se alcătuieşte o buclă de film cu secvenţa în care actorul dialoghează, se proiectează, iar acesta va căuta să rostească cuvintele în timpul mişcării buzelor din imaginea proiectată. (Acest procedeu se foloseşte şi la dublarea actorilor care dialoghează în altă limbă decât cea vorbită în ţara respectivă, în loc de traducerea prin inserturi. Are un mare inconvenient, acela că se pierde expresivitatea verbală a actorului.) Este un sistem greoi, cere multă muncă, însă rezultatele sunt deosebite pentru calitatea filmului. Se face în încăperi special amenajate, cu tratamente acustice bine puse la punct, cu aparatură de foarte bună calitate.

Postsincronizarea zgomotelor este o acţiune de introducere în banda sonoră a filmului de o diversitate de zgomote, corespunzătoare acţiunii sau evenimentelor conţinute de imaginea proiectată pe ecran. Unele sunt înregistrate odată cu filmarea, însă altele din varii mative nu sunt posibile. Atunci ele trebuie adăugate ulterior. Pot fi tunete, ciripit de păsărele, împuşcături, efecte speciale la filme SF etc.

Înregistrarea muzicii, care şi aceasta se adaugă unde cere acţiunea filmului. Ea trebuie să exprime diferite momente ale filmului, diferite stări sufleteşti ale personajului, punctări ale acţiunii.

Montajul filmului se face de către regizor, cu ajutorul monteorului (montezei) de film, după scenariul regizoral, secvenţă cu secvenţă cu sunetul adecvat înregistrat pe bandă separat (uneori doar parţial mixat), astfel ca după ansamblare filmul să fie definitivat.

3.3. Etapa de realizare a copiei standard

Este ultima etapă în realizarea unei producţii de film. Acum este realizată copia standard etalon, deci copia pozitivă a filmului pe aceeaşi purtătoare aflându-se atât imaginea cât şi coloana sonoră, fonograma. Pentru obţinerea copiei standard etalon se execută următoarele operaţiuni:

– filmarea genericului unde în secţia de filmări combinate sunt executate textele cu diferite fonduri (secvenţe ale filmului, animaţii etc). Aici vor fi trecute titlul filmului, actorii, regizorul, producătorul, studioul şi toţi care au contribuit la producţia respectivă.

– realizarea copiei standard este operaţiunea unde laboratorul trece la copierea negativului de imagine şi negativului de sunet pe aceeaşi purtătoare. Tot acum la copiere sunt executate câteva lucrări de corecţii şi definitivarea unor parametrii ca etalonarea imaginii, adică uniformizarea acoperii luminii, corecţia şi balansarea culorilor.

Astfel se obţine copia standard etalon a producţiei de film, gata pentru a fi folosită la realizarea copiilor de film pentru difuzare în sala de cinematograf.


Anunțuri
Comments
9 Responses to “Cum se face un film?”
  1. Coman Cosmin spune:

    salut. f interesant. am insa o intrebare. cum pot face sau mai bine zis cu ce program pot face ca o inregistrare facuta cu o camera video, sa apara ca si cum ar fi un film de studio , de cinema , gen Lord of the rings, Gladiator,, ma refer la imagine…va multumesc. numai bine

    • Buna ziua! Fara 10 milioane de dolari nu are cum sa arate in final ca Lord of the rings :). Dar daca doriti sa imitati pelicula sau contrastul aveti nevoie de lumini, o filmare pe masura, adica fara „tremuriciul” camerelor digitale. Pentru aceasta aveti nevoie de un stadiecam, un sistem care asigura filmarea lina. Acest sistem poate fi fabricat acasa cu ajutorul unui trepied la capatul caruia se fixeaza o greutate, iar la celalalt capat camera. Pe youtube puteti gasi metode „casnice” de pregatire a unui stadiecam. Cel mai rudimentar program de montaj, care nu necesita resurse, este Vegas Pro 9. Dupa montaj sau chiar inainte de acesta, imaginea poate fi prelucrata modificand parametrii de contrast, adica marind contrastul si estompand culorile obtinand o patina specifica peliculei. In afara de asta, in acelasi program puteti aplica o granulatie fina care imita granulatia peliculei cu ajutorul parametrilor de „gaussian noise”. Evident, daca filmarea este HD, sansele de a imita pelicula sunt cat de cat acceptabile decat in cazul unei filmari pe miniDV. In cazul filmelor cu buget imens precum Lord…sau Matrix, secretul se ascunde in postproductie, adica montaj, postprocesare si efecte speciale. La fel, pentru a obtine o panoramare pe masura, este util un obiectiv superangular (wide). Succes!

  2. safi spune:

    salutare! dar daca filmarea se face pe minidv si este hd? Calitatea imaginii cum va fi?

    • Laurentiu spune:

      Pai este acelasi lucru. Poti inregistra pe miniDV si HD. E acelasi suport magnetic. Fie ca tragi DV sau HD. Mai exista si DVCAM. Dar nu toate camerele au aceasta proprietate. Dar intre DV si DVCAM nu e mare diferenta, asa ca daca ai HD e mult mai bine. Bafta.

  3. gogicule spune:

    Parerea mea cel mai bine este sa nu iei de niciunfel:))

  4. vlad spune:

    Mi-as dori sa fac un film, am ideile (m-am inspirat din viata reala si putin dintr-un film de mare succes dar am doar ideile bune cred eu) mai am nevoie si de cativa banuti ( ceva mia multi nu doar 2-3 lei) si iese un film bun 😉

  5. ileana spune:

    Eu asi vrea sa fac un fil pe care sal pun pe yutube si normal sa am toate cele necesare si de aceia asi vrea sa vad cum pot sa gasesc un regizor care sa ne pregatesca bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

    Freddie Mercury

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: