Învățarea vorbirii

Vorbirea, una dintre cele mai importante si flexibile capacitati umane, este o facultate deosebita, care da indivizilor posibilitatea de a comunica intre ei prin limbaj.

Fiecare limba are doua elemente principale. Primul este un set de simboluri care desemneaza lucruri pe care le cunoasteti sau le intelegeti; aceste simboluri, vorbite sau scrise, sunt cuvintele sau vocabularul. Al doilea element al limbii este gramatica. Aceasta cuprinde o serie de reguli prin care cuvintele separate sunt combinate in fraze sau propozitii ce exprima relatii precise intre obiecte si evenimente, sau care transmit semnificatii noi, mai complexe. Propozitia simpla: „Ion l-a lovit pe Dan” are un inteles diferit de cel al propozitiei: „Dan l-a lovit pe Ion”. Desi cuvintele sunt identice, diferentele de ordin gramatical modifica felul  in care sunt intelese.

Ganguritul

Plansul este primul mesaj sonor al copilului si seamana mai mult cu comunicarea dintre animale decat cu vorbirea umana. Mamele devin capabile sa distinga „plansurile” care indica foame, furie sau durere, desi la inceput fac acest lucru cercetand conditiile din jurul copilului la momentul respectiv. Este greu sa determine semnificatia plansului fara indicii, cum ar fi timpul trecut de la ultima hranire.

Cercetarile psihologilor au demonstrat ca in cazul in care mama este receptiva la manifestarile copilului sau, reactionand rapid si regulat la plansetele acestuia, copilul poate plange tot mai putin pana la varsta de un an, comparativ cu copilul unei mame care nu reactioneaza in acest fel. Pe langa faptul ca plang mai putin, acesti copii incep sa comunice mai bine prin gesturi si sunete. La varsta de 4-5 luni, majoritatea copiilor incep sa scoata sunete repetate regulat sub forma unei actiuni vocale, denumita gangurit. Pana la varsta de 18 luni, „vorbirea” continua sa fie in mare parte o joaca, sau un accesoriu al diferitelor actiuni si nu un inlocuitor al acestora. Nevoia de comunicare este adesea satisfacuta prin „Iimbajul” gesturilor sau zgomote expresive. Comunicarea dintre parinte si copil este posibila deoarece parintele a invatat sa asocieze anumite zgomote si gesturi cu necesitati specifice. Aceasta formula de comunicare vocala da posibilitatea unui copil de aceasta varsta sa-si faca cerintele pe deplin intelese. Bebelusii par sa deosebeasca vorbirea de alte tipuri de sunete, cum fac si adultii. Daca un copil de 1-2 luni este invatat sa suga un biberon la repetarea anumitor sunete, de exemplu „a-a-a”, copilul va inceta in cele din urma sa suga, deoarece incepe sa se plictiseasca de aceleasi sunete; cu alte cuvinte, o data ce copilul si-a insusit un „model in memorie” al sunetului respectiv, acesta nu mai este nou si interesant. Daca sunetul este schimbat in alta vocala, ca „e-e-e”, copilul va incepe sa suga tot mai tare. El sesizeaza diferenta si devine din nou interesat.

Felul in care copilul se comporta cu obiectele este foarte diferit de comportamentul sau fata de oameni. Acesta priveste atent obiectele si incearca sa ajunga la ele; dar cu oamenii va incerca sa „vorbeasca” de la o varsta frageda. In contactul vizual cu parintii sai, copilul face multe gesturi ale corpului si grimase ale fetei, asemanatoare cu cele ale adultilor in conversatiile dintre ei, si isi poate misca buzele, facand anumite „miscari antevorbire”. Este ca si cum copilul ar vrea sa vorbeasca cu mult inainte de a putea. Expresiile si gesturile copilului si parintelui sunt foarte asemanatoare in timpul acestor „conversatii”. La inceput, parintele va imita copilul si este posibil ca acesta sa fie si modul in care copilul invata semnificatiile sociale ale diferitor gesturi pe care le manifesta automat.

Gramatica

Modul in care copilul invata sa vorbeasca a dat adultilor multe batai de cap de-a lungul timpului. Desi capacitatile de invatare ale copilului par sa fie limitate, el reuseste sa stapaneasca structura extrem de complexa a limbii sale mateme in doar 3-4 ani. In plus, fiecare copil, desi confruntat cu modele diferite de limbi, si invatat putin sau neconstient de parinti, ajunge la acelasi nivel gramatical in acest scurt timp. Fiecare copil devine un membru al comunitatii limbii sale, capabil sa produca si sa inteleaga o varietate nesfarsita de noi propozitii in limba pe care o stapaneste.

La inceput copiii spun cate un singur cuvant, de obicei un substantiv ce indica o persoana sau un obiect. Cercetarile arata ca aceste cuvinte individuale transmit idei pe care un adult le-ar exprima in propozitii. De exemplu, „lapte” poate insemna „vreau sa beau lapte”. In curand, copilul va incepe sa uneasca doua cuvinte, printre care si verbe (cuvinte care implica actiuni). Aceste propozitii de doua cuvinte descriu relatii dintre oameni, obiecte, actiuni si evenimente, cum ar fi „tata lovit”, sau „loveste mingea”. Acestea sunt intotdeauna in concordanta cu ordinea gramaticala folosita de adulti. Astfel, un copil spune „loveste mingea” si rar „minge loveste”. Copilul incepe sa-si insuseasca gramatica.

Dezvoltarea limbajului

Cercetarile asupra creierului uman au demonstrat ca multe parti ale acestuia contribuie la dezvoltarea facultatii de a vorbi. Cortexul si cerebelul transmit miscari adecvate buzelor si limbii. Alte doua zone ale creierului sunt considerate importante in folosirea limbajului. Acestea sunt zona lui Wemicke si zona lui Broca. Zona lui Wemicke, in lobul temporal, interpreteaza semnificatiile sunetelor. Aceasta, la randul sau, transmite impulsuri spre zona lui Broca, din lobul frontal. Zona lui Broca elaboreaza instructiunile necesare oricaror contractii ale muschilor care contribuie la vorbire. La persoanele dreptace vorbirea se realizeaza in emisfera stanga a creierului. In ceea ce priveste persoanele stangace, la majoritatea acestora vorbirea se realizeaza tot in emisfera stanga  si doar 15% au zonele limbajului in emisfera dreapta, iar la alte 15% aceste zone sunt localizate in ambele emisfere.

Se pare ca numai oamenii au capacitatea de a comunica intre ei prin folosirea vorbirii gramaticale dobandite. Cu toate acestea, cercetarile in acest sens continua cu puii de cimpanzei care sunt crescuti in casele oamenilor si exista semne ca acestia sunt capabili sa inteleaga limbajul, nu doar un registru de cuvinte individuale, ci si o intelegere a gramaticii „telegrafice” simple. Din punct de vedere fizic, cimpanzeii nu pot sa-si foloseasca buzele si limba la fel ca oamenii, insa acestora li se preda o forma de limbaj prin semne si au demonstrat deja ca inteleg folosirea verbelor si a substantivelor. Astfel de cercetari ne-au ajutat sa intelegem mai bine dezvoltarea facultatii de a vorbi a oamenilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Psiholog Gabriela Romaneţ

  • Micleusanu Foto

  • RomanTolici.ro

  • Trailero

%d blogeri au apreciat asta: